Cum definim politicile publice

O politică publică reprezintă un ansamblu de măsuri luate de o autoritate legală și responsabilă care vizează îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor sau conceperea unor măsuri de stimulare a creșterii economice. Aceasta se definește prin trei elemente distincte:

  • politica publică trebuie să fie legitimă și eficace, ca urmare, aceasta trebuie să aibă scopuri precise și perceptibile pentru cei administrați;
  • politica publică trebuie să aibă etape intermediare care să exprime pașii parcurși și mijloace suficiente pentru a fi dusă la bun sfârșit;
  • politica publică trebuie să aibă ca rezultat un beneficiu pentru cetățeni.

Efectele politicilor publice se pot obține și prin implicarea directă a cetățenilor

Ideea că instituțiile guvernamentale au ca principal obiect de activitate formarea și aplicarea politicilor publice a pătruns cu dificultate in conștiința comună. Astăzi, însă, ea este luată ca evidentă. Cetățenii așteaptă de la guvernele lor să ia decizii inteligente. Mai mult, ei percep aceste decizii ca rezultatul unei poziții generale, a unei viziuni. Dar cetățenii trebuie să conștientizeze că, de multe ori, pentru implementarea cu succes a măsurilor adoptate, este nevoie și de implicarea lor directă în procesul politicilor publice.

Rolul esențial al comunicării

Cetățenii pot influența bunăstarea comunităților din care fac parte prin identificarea, elaborarea, evaluarea și implementarea politicilor publice. Ce-i drept, le lipsește uneori încrederea în autorități – în cazurile în care comunicarea este deficitară. De aceea, întâlnirile, schimbul de informații, consultările, audierile și dezbaterile publice au rolul de a înlesni dialogul între părți, devenind totodată principalele surse de informare ale autorităților despre așteptările și părerile oamenilor.

Cadrul propice pe care instituțiile trebuie să îl creeze

Pentru a putea să se implice prin intermediul instrumentelor legale, dar și al comunicării și, nu în ultimul rând, prin campanii de advocacy, societatea civilă ar trebui să găsească în instituțiile publice un partener profesionist, care să  ofere condițiile pentru implicare. Acest lucru presupune, atât la nivelul serviciilor de specialitate (comunicare și relații publice), dar și serviciilor tehnice (structuri interne de nivel tehnic) o anumită filosofie a comunicării intrainstituționale în ceea ce privește aplicarea ciclului de politici publice.

Domeniile în care pot fi generate efecte măsurabile

Documentul de politică publică în a cărui realizare se implică cetățeanul poate genera efecte măsurabile în domenii precum:

  • Educaţie formală şi informală;
  • Serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu dizabilități, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri defavorizate;
  • Servicii de sănătate;
  • Cultură;
  • Probleme de tineret;
  • Sport;
  • Ordine publică;
  • Situaţiile de urgenţă;
  • Protecţia şi refacerea mediului înconjurător;
  • Conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor, a grădinilor publice şi a rezervaţiilor naturale;
  • Dezvoltarea urbană;
  • Activităţile de administraţie social-comunitară.

Exemple de beneficii ale politicilor publice

În realizarea sarcinii de satisfacere a interesului public, politicile publice pot să furnizeze beneficii directe cetăţenilor (de exemplu, şcolarizarea, asistenţa medicală gratuită, asigurarea securităţii vieţii şi veniturilor, servicii de stare civilă, ordinea publică etc.); interzică comportamente ce pun societatea în primejdie (de exemplu, pedepsesc crima, corupţia, evaziunea fiscală, încălcarea regulilor de circulaţie etc.); protejeze cetăţeni, activităţi sau lucruri (de exemplu, protejarea minorităţilor naţionale, tineretului ca segment de populaţie specific; protejarea monumentelor şi operelor de artă autohtone, dezvoltarea meşteşugăritului şi altele); promoveze (de exemplu, turismul ecologic, încurajează agroturismul prin micşorarea impozitelor, să promoveze brand-urile competitive autohtone, stil sănătos de viaţă etc.).

Surse: Tatiana Savca – Administrarea publică: teorie şi practică; Marius Profiroiu – Politici Publice: Teorie, analiză, practică.