Vorbim de politici publice atunci când o autoritate publică, centrală sau locală, intervine în mediul social, economic, cultural printr-un set de reglementări şi un program coordonat de acţiune care urmăreşte rezolvarea problemelor apărute în sectorul respectiv. Organizaţiile societăţii civile sunt cele care pot contribui la creşterea nivelului de notorietate a problemelor colectând date, informaţii, mobilizând resursele necesare, propunând soluţii de rezolvare a acestor probleme şi influenţând autorităţile publice în formularea politicilor publice şi selectarea soluţiilor adecvate.

Formele colaborării dintre autoritățile publice și societatea civilă

Colaborarea dintre autoritățile publice și societatea civilă este fundamentală pentru dezvoltarea de politici relevante pentru cetățeni. Colaborarea presupune existenţa unui acord asupra problemelor prioritare şi compatibilitate privind obiectivele/schimbarea dorită. ONG-urile pot decide să colaboreze direct cu puterea sau cu instituţiile care furnizează servicii publice pentru a elabora sau a implementa o lege/o politică sau un nou serviciu public. Colaborarea poate fi întâlnită şi pentru monitorizarea implementării unei legislaţii sau a unei politici, putând lua forma unor organisme mixte, de co-decizie între autoritățile publice si societatea civilă, ceea ce presupune un mecanism sistematic si structural de lucru.

De asemenea, colaborarea poate lua și forma unui parteneriat, întrucât transparența decizională este o condiție necesară pentru o colaborare eficientă. Autorităţile publice aprobă, adoptă sau redactează în mod constant acte normative şi iau decizii care influenţează viaţa sau activitatea oamenilor, organizaţiilor non-profit şi societăţilor comerciale. Legea transparenţei (nr. 52/2003) permite cetăţenilor şi organizaţiilor constituite de aceştia să îşi exprime opiniile şi interesele în legătură cu elaborarea de acte normative şi cu luarea unor decizii administrative prin consultarea lor de către autorităţile publice în legătură cu proiectele de acte normative şi participarea la şedinţele publice ale respectivelor autorităţi. Pentru a influenţa decizii sau acte normative, persoanele pot participa fie individual, în calitatea lor de cetăţeni, fie organizaţi în ceea ce legea numeşte “asociaţii legal constituite”.

Legea nu limitează în nici un fel accesul la mecanismele prevăzute de aceasta, oricine având dreptul de a participa, indiferent de interesul pe care îl reprezintă. Nu se pot folosi direct de mecanismele acestei legi societăţile comerciale, organizaţiile cooperatiste, asociaţiile agricole, partidele politice. Ele pot să intervină fie prin intermediul unor persoane fizice (cum ar fi proprietari, asociaţi, acţionari, membri, persoane cu funcţii de conducere sau de execuţie), fie prin intermediul organizațiilor neguvernamentale create pentru a le reprezenta interesele. Un punct de vedere poate fi susţinut de o persoană fizică, de o asociaţie fără personalitate juridică, de o persoană juridică non-profit sau de o coaliţie.

Colaborarea în cadrul activităților de advocacy

Din perspectiva modului de relaționare cu puterea, este foarte importantă o strategie de colaborare în cadrul activităților de advocacy. Prin advocacy înțelegem acțiunile publice desfăşurate de organizațiile nonguvernamentale, în numele unor grupuri dezavantajate, cu scopul de a influenţa autoritatea publică responsabilă şi a obţine:

  • Recunoașterea existenţei unor probleme create prin ignorarea, neglijarea sau incălcarea drepturilor legitime ale acestor grupuri;
  • Acceptarea legitimităţii acestor probleme şi a soluţiilor propuse de către cei care vorbesc în numele acestor grupuri.

Procesul de advocacy poate viza schimbări la toate nivelurile (central sau local) şi în toate sectoarele societăţii. Acesta înglobează o gamă complexă de activităţi care să vizeze simultan mai multe obiective: o promovarea egalităţii de sanse, toleranţei şi incluziunii sociale, redistribuţia puterii în favoarea celor care nu o deţin, responsabilizarea decidenţiilor şi a instituţiilor publice, creşterea nivelul de participare publică în luarea deciziilor și întărirea capacităţii societăţii civile de a influenţa deciziile publice. ONG-urile care sunt implicate în advocacy şi schimbarea politicilor publice trebuie să-şi identifice şi dezvolte sursele de putere alternativă de care dispun când intră în relaţie cu autorităţile, ajutându-i pe cetăţeni să facă acelaşi lucru.

Ideile și elementele comune care definesc procesul de advocacy:

  • include un set de activităţi care vizează influenţarea responsabililor politici şi a activităţii autorităţilor publice;
  • înseamnă implicarea sectorului neguvernamental în activitatea guvernanţilor şi a instituţiilor publice, pentru a influenta deciziile şi comportamentul, adică în esenţă este o formă de participare a cetăţenilor la guvernare, prin care aceştia negociază controlul asupra deciziilor care le afectează viaţa;
  • înseamnă activităţi vizibile, desfăşurate în arena publică de către reprezentanţii societăţii civile – grupuri informale sau organizaţii – ca reacţie la decizii (sau lipsa de decizii) şi comportamente ale autorităţii – decidenți şi instituţii publice;
  • presupune un grup de beneficiari în numele cărora se desfăşoară, fie că aceştia reprezintă cetăţenii unui stat, comunităţi sau o parte semnificativă a acestora (o categorie socială, o minoritate sau diverse categorii de grupuri defavorizate, a căror drepturi şi nevoi sunt ignorate, neglijate, sau încălcate cu bună ştiinţă de către cei care deţin puterea);
  • are ca motivaţie de acţiune o situaţie negativă/conflictuală creată de autoritatea publică prin ignorare, neglijare, sau încălcare cu bună stiinţă/abuz a drepturilor, nevoilor cetăţenilor în general sau a unei anumite părţi din societate – a unui grup defavoriazat;
  • activitățile de advocacy influențează echilibrul de putere existent, fiind menite să aducă mai multă putere cetăţenilor pentru a-i influenţa pe cei care deţin puterea;
  • presupune o viziune clară asupra schimbării dorite care să conducă la eliminarea situaţiei negative/conflictuale care a declanşat reacţia cetăţenilor sau a structurilor neguvernamentale.

Surse: ”Advocacy și influențarea politicilor publice” – Ghid pentru organizațiile nonguvernamentale