O incursiune istorică în statutul juridic al femeii în România evidențiază faptul că emanciparea femeii a parcurs o serie de etape care corespund cu procesul general al emancipării femeii din țările cu cea mai veche tradiție democratică. Principiul egalității a fost înscris pentru prima oară în programele Revoluției române de la 1848, sub forma învățământului ”egal și paralel pentru ambele sexe”, iar Ministerul Instrucțiunii Publice a inițiat punerea în aplicare a acestei prevederi.

Codul civil adoptat în 1865 consacra dreptul femeii de a se angaja într-o activitate și de a dispune de salariul său, dar cu condiția autorizației maritale.

În 1887, prin noul Cod de comerț, femeile primeau dreptul de a încheia acte de comerț, chiar în condițiile în care soții le-ar fi acordat autorizația impusă de Codul civil.

Constituția din 1923 stipula, înaintea altor țări europene, că ”drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalități a celor două sexe”, iar ”legi speciale votate cu majoritatea de 2/3 vor putea determina condițiile sub care femeile pot avea exercițiul dreptului politic”.

Legea electorală din 27 martie 1926 acorda femeilor dreptul la vot în alegerile locale, drept exercitat pentru prima dată în 1929. Zece ani mai târziu, în Parlamentul României intra prima femeie senator.

Un pas important în îmbunătățirea statutului juridic al femeii îl reprezintă și adoptarea la 5 aprilie 1929 a Legii contractelor de muncă, care permitea femeii să încheie contracte de muncă fără autorizație maritală.

După cel de-al doilea război mondial se constată o intensificare a activității de promovare a drepturilor femeii. O contribuție importantă a avut-o Organizația Națiunilor Unite (ONU), care a contribuit la afirmarea și promovarea drepturilor femeii. Documentele politice create de ONU au generat schimbări importante inclusiv în România:

Legea electorală din 1946 recunoștea femeilor totalitatea drepturilor electorale, iar Constituția din 1949 proclama egalitatea cu bărbații în plan economic, social, politic și cultural. Prin Codul familiei din 1954, se consacră egalitatea dintre soți, regimul comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei, precum și dreptul de a avea bunuri individuale de care să dispună din propria voință. În 1950, cu un an înaintea adoptării Convenției nr. 100 a Organizației Internaționale a Muncii, Codul Muncii stipula remunerația egală a mâinii de lucru feminine și masculine la muncă egală.

După decembrie 1989, legiuitorul a avut permanent în vedere principiile europene și internaționale, încorporându-le în legislație, începând cu Legea fundamentală, care tratează femeia ca cetățean egale în drepturi cu bărbatul.

Prin prevederile Legii 202/2002 se armonizează legislația internă în domeniul înlăturării formelor de discriminare de orice natură cu prevederile europene în materie (pe plan european fiind adoptate o serie de decizii și directive și directive referitoare la egalitatea de tratament între bărbați și femei și înlăturarea discriminării bazate pe sex).

Pe plan internațional au fost adoptate o serie de documente printre care: Convenția asupra drepturilor politice ale femeii; Convenția asupra naționalității femeii căsătorite; Convenția privind consimțământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie și înregistrarea căsătoriilor; Convenția cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei; Declarația pentru eliminarea tuturor formelor de violență asupra femeilor etc.

Carta asiatică a drepturilor omului a promulgat o serie de drepturi precum:

  • Dreptul femeii la oportunitatea angajării;
  • Dreptul femeii la alegerea liberă a profesiei;
  • Dreptul femeii la asistență socială;
  • Dreptul femeii la remunerație egală cu bărbatul pentru munca prestată în aceleași condiții;
  • Dreptul femeii la compensare privind munca în familie;
  • Dreptul femeii la protecția sănătății;
  • Dreptul femeii la protecția muncii;
  • Dreptul femeii la protecție socială în timpul sarcinii când munca poate fi vătămătoare;
  • Dreptul la o participare egală a femeilor în viața publică, politică și socială.

Legislația română a fost armonizată cu cea internațională, iar actele elaborate de Parlamentul și Guvernul României vizează prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare a cetățenilor români și luarea măsurilor privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați.

Statutul juridic al femeii în dreptul românesc modern se încadrează în evoluția generală, europeană și mondială a sistemelor de drept, iar lupta pentru perfecționarea egalității este purtată în fiecare zi, întrucât continuă să existe discriminări și tratamente umilitoare asupra femeilor.

Autorități publice cu rol în asigurarea principiului egalității de șanse și de tratament:

Ministerul Muncii și Protecției Sociale este autoritatea publică responsabilă cu aplicarea și controlul respectării reglementărilor prezentei legi în domeniul protecției sociale, prin instituțiile coordonate sau subordonate;
Ministerul Educației și Cercetării, prin inspectoratele școlare teritoriale, îi revine sarcina controlului și luării măsurilor necesare în vederea asigurării principiului egalității de șanse și tratament între femei și bărbați în domeniul educației și culturii;
Avocatul Poporului, prin direcțiile sale județene, din oficiu sau la cererea persoanelor ce se simt lezate datorită discriminărilor la care au fost sau sunt supuse, va sesiza organele competente cu soluționarea măsurilor ce se impun;
Consiliul Economic și Social, prin Comisia pentru egalitate de șanse și tratament, sprijină egalitatea de șanse între femei și bărbați în toate actele normative, cu implicații asupra vieții economico-sociale;
Confederațiile Sindicale desemnează, în cadrul organizațiilor sindicale din unități, reprezentanți cu atribuții pentru asigurarea respectării egalității la locul de muncă;
Instanțele judecătorești, prin secțiile și completele specializate pentru litigii de muncă ori, după caz, instanțele de contencios administrativ, sunt investite cu soluționarea plângerilor persoanelor angajate, care se consideră victime ale discriminării de orice natură.

Surse:
”Drepturile femeii – Note de curs”, Edit. Universității din Oradea;
”Despre femei și istoria lor în România”, Edit. Universității din București

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s